Diversificarea clasică Vs Autodiversificarea la bebeluși 

Diversificarea clasică Vs Autodiversificarea la bebeluși 

De când cu mămicitul, multe decizii “de viață și de moarte” am avut de luat! Și nu o spun doar ironic, chiar cred că ceea ce par mici decizii luate de părinți, pot avea o influență semnificativă asupra întregii vieți a copilului.

A trecut mai bine de un an de când Sara a început să mănânce de toate. Parcă doar ieri îi ofeream pentru prima dată un piure de morcov, căci cu asta am început. Privind in urmă, pot zice că am avut o experiență frumoasă la acest capitol, cu toate că, poate atunci, la un moment dat, un mugur de îngrijorare înflorea în mine. M-am informat mult la acest capitol și mi-am făcut un plan de acțiune bine pus la punct. Plan care nu coincidea întocmai cu preferințele Sarei… Asistenta medicală de aici mi-a recomandat să încep cu cereale instant de la 4 luni ale fetiței (nu pentru că nu lua bine în greutate sau alte motive ce țin de sănătate ci pentru că, la acel moment, așa se făcea aici; acum s-au emancipat și ei…în sfârșit). Nici vârsta copilului și nici tipul de mâncare nu rezonau cu ceea ce îmi doream eu să fac și ceea ce, în urma cercetăriilor făcute, părea să fie cel mai benefic pentru bebelușa mea.

Poza de pe Morguefile.com

Poza de pe onehandedcooks.com.au

Cu toate acestea, copleșită fiind de teama de sistem, am început prostește să-i dau copilului să guste de pe la 4 luni jumătate/5 , dacă bine-mi amintesc, tentativă care s-a terminat rapid, Sara nefiind interesată și pregătită pentru hrana solidă. Am mai așteptat apoi până după 6 luni și am început inițial cu diversificarea clasică, adică mâncare solidă sub formă de piure, oferit copilului de către mamă cu lingurița. Dar nu a durat mult nici de data asta pentru că zâna mea iubită nici măcar nu deschidea gurița, și dacă din greșeală o făcea, arunca rapid tot afară. Am ținut-o așa cam o lună după care am avut o iluminare și am aflat de autodiversificare (Baby-Led Weaning). 

M-am mobilizat rapid, am început să citesc cât mai multe despre această metodă alternativă și am trecut la acțiune. În contextul dat, pentru noi acest tip de diversificare a fost salvarea. Nu sunt pro sau contra niciunei metode, fiecare are avantaje si dezavantaje. În cazul nostru BLW a fost metoda potrivită pentru a-i introduce Sarei solidele. Sara a fost inclusă în mesele familiei și a mâncat singură, alegând ea, din alternativele date de mine, ce și cât să mănânce. A mâncat finger food, adică legume fierte și tăiate în așa fel încât să le poată prinde ea singură în mânuță, fructe proaspete, iaurt, ou, alimente care le putea gestiona singură. La început s-a jucat mai mult dar, încet, încet, am început să găsesc “probe” în scutece care dovedeau că înghite mâncare.  În tot acest timp primea lapte matern la cerere.

Cea mai mare temere legată de BLW este să nu se înece copilul. Din fericire, Sara a avut doar câteva gag-uri, nimic semnificativ. Recomand oricum, indiferent de metoda aleasă (copilul se poate îneca și cu piure) să știți ce e de făcut într-o astfel de situație (Metoda Heimlich).

Sara a început să mănânce “serios” de la un an și nu m-am îngrijorat pentru că am știut că până la un an laptele e baza, iar ea a fost mereu activă, veselă cu foarte multă energie, semne că starea ei de sănătate e bună. Practicând BLW-ul, am reușit să ne bucurăm toți de luarea mesei, Sara a dezvoltat o relație armonioasă cu mâncarea pentru că nu am forțat-o niciodată să mănânce atunci când nu a vrut, având șansa să exploreze gusturi și texturi diferite de una singură. Pot spune că Sara a ales singură acest tip de diversificare refuzând categoric hrănitul cu lingurița. Astăzi mă declar mulțumită de cum au mers lucrurile!

O să prezint în următoarele rânduri caracteristicile principale atât din diversificarea clasică cât și din autodiversificare, pentru a oferi viitoarelor mămici sau proaspetelor mămici o imagine de ansamblu a acestor două tipuri de diversificare. Organizația Mondială a Sănătății recomandă începerea diversificării în jurul vârstei de 6 luni, atunci când bebelușul dă semne că este pregătit (își ține capul singur, își controlează mușchii capului și ai gâtului și își întoarce capul pentru a refuza alimentele, poate sta în șezut, manifestă interes pentru alimentele solide, își pierde reflexul de expulzare a alimentelor). Până la această vârstă, se recomandă alăptarea exclusivă.

Diversificarea clasică urmează de obicei o schemă prestabilită, oferită de pediatru. Se începe cu introducerea pe rând a unui aliment sub formă de piure, de fructe sau legume, pe care mama îl oferă bebelușului cu o linguriță. Treptat consistenta mâncării se modifică, făcându-se trecerea în jurul vârstei de 8 luni, de la piure la finger food. Se respectă regula celor 3-4 zile între alimentele introduse pentru a se observa dacă copilul este alergic.

Găsit în link-ul de jos informații emise de Organizația Mondială de Sănătate despre hrănirea bebelușului:

http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/44117/1/9789241597494_eng.pdf?ua=1&ua=1

    Poza de pe Morguefile.com

Autodiversificarea (BLW) este o metodă alternativă de introducere a alimentelor solide în alimentația bebelușului, prin care acesta se hrănește singur. În acest fel, bebelușul conduce întregul proces al diversificării. Bebelușul este de la început inclus în mesele familiei și atunci când este pregătit va mânca singur, inițial cu mâna, iar apoi cu tacâmuri. Dacă nu există suspiciuni de alergie sau alte probleme de sănătate în familie, toate alimentele pot fi introduse încă de la 6 luni. Se vor evita alimentele cu risc ridicat de înec: alune, popcorn, nuci, struguri întregi, roșii cherry întregi etc.

Aveți aici un link la o sursă serioasă de unde puteți citi amănunțit despre această metodă:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3509508/

Orice tip de diversificare veți alege sau va alege copilul vostru, anumite alimente sunt INTERZISE/NERECOMANDATE copiilor sub 12 luni:

  • Sare–  în cantitate prea mare afectează inima și rinichii și duce la creșterea presiunii arteriale
  • Zahar
  • Miere– poate conține spori de Clostridium botulinum și nu ar trebui să fie administrată sugarilor cu vârsta sub 12 luni
  • Oua crude sau gătite puțin
  • Sucul de fructe– Se recomandă neintroducerea sucului de fructe la copii până la 6 luni și evitarea oferirii acestuia între 6 – 12 luni, iar după această vârstă doar în cantități limitate la 120 – 180 ml/zi și de preferință diluat cu apă și niciodată seara, înainte de culcare. Sucul de fructe nu trebuie oferit sugarilor și nu poate fi considerat un înlocuitor al fructelor, indiferent de vârsta copilului. Cel rezultat din stoarcerea fructelor conține într-adevăr mulți nutrienți, dar nu conține fibre.
  • Ceaiu- împiedică absorbția de minerale, conține polifenoli, compuși care interacționează cu fierul în intestinele micuțului. Se oferă copilului doar cu scop terapeutic și doar după primele 6 luni de viață!

Sursă: Ghid de preventie

Aceasta este experiența noastră cu diversificarea, asta a funcționat la noi.

Ioana

Poza de pe Morguefile.com

 

2 thoughts on “Diversificarea clasică Vs Autodiversificarea la bebeluși ”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *